Omul-Pasare – Mo Hayder

11 Feb

Atunci cand Ioana mi-a recomandat sa citesc Omul-Pasare de Mo Hayder am fost usor indus in eroare. Ea imi vorbea despre o carte bolnava, dar geniala, insa gandul meu se indrepta catre filmul de Oscar de acum cativa ani. Care film, sa ne intelegem, a fost unul bunicel (desi deloc memorabil), insa nu avea legatura cu ceea ce zicea Ioana despre el.

M-am informat, am aflat ca-i vorba despre alta poveste, cu totul alta, asa ca am bagat frumoasa carte in cosul Cartepedia, am comandat-o, am asteptat si apoi am devorat-o la putine zile de la sosire.

Acum, despre carte, despre povestea efectiva, v-as putea spune multe. Foarte putine, insa, v-as putea spune fara sa va spoiler. Sinopsisul oficial este, aparent, lipsit de sens.

Avem un personaj principal, detectivul Caffery, al carui frate a disparut cu zeci de ani in urma. Acum, detectivul trebuie sa elucideze un caz socant: 5 femei au fost mutilate de un personaj care se dovedeste a fi … necrofil. Cazul devine cu atat mai interesant cu cat Caffery ajunge implicat chiar si … personal.

Nu va zic cine este vinovatul, nu va zic cum se termina totul, nu va destainui nici twistul de final.

Va spun, insa, o chestiune mai generala, legata de carte. Asadar, unele carti au drept punct forte faptul ca nu stii cine e criminalul. Se joaca cu mintea ta, uneori te mint ori iti ascund lucruri, astfel incat sa nu intuiesti criminalul decat tarziu. E drept, uneori poti aplica o regula neconventionala: cel cu sansele cele mai mici este criminalul.

Alte povesti, insa, au drept punct forte TEROAREA, pe care o resimti prin toti porii. Imaginandu-te in localitatea respectiva, te gandesti cum te-ai simti, cum ai iesi pe strada, cum te-ai uita in stanga si-n dreapta sa nu te urmareasca cineva. Probabil tinerele cititoare au trait cu totul altfel lectura acestei carti.

Mai exista povesti care te impresioneaza prin cat de bolnave sunt, prin faptul ca-ti descriu niste scene abominabile, bolnave.

Omul-Pasare de Mo Hayder intra lejer in ultimele 2 categorii: ti se spune din timp cine-i criminalul, nu ala e punctul forte, ci modul in care terorizeaza el orasul. Si, mai ales, prin modul in care-si mutila victimele. Motivatiile sale. Extrem de bolnav, cu siguranta exista persoane care nu vor avea curajul sa termine lectura acestei carti.

Acum, poate ar trebui sa scriu 2 cuvinte si despre necrofili, despre ideea de necrofilie. Din punctul MEU de vedere, necrofilii sunt cei mai bolnavi oameni, cei mai greu de inteles. Desi nu scuz in niciun fel zoofilia ori pedofilia, cea din urma fiind, zic unii, cea mai periculoasa, cea mai distrugatoare, eu ii consider pe necrofili ca fiind cei mai dereglati. Nu-i voi putea intelege niciodata, nici macar 1%.

Pe de alta parte, este un fel de mit, confirmat din ce in ce mai des, legat de oamenii cu meserii foarte grele. Ganditi-va la persoanele care lucreaza la morga, care lucreaza zi de zi cu cadavre, la fel cum ar trebui sa va ganditi la medicii psihiatri care lucreaza zi de zi printre nebuni. Intrebarea care se pune este daca acei oameni au fost din start usor dereglati cand si-au ales sa lucreze acolo sau ei au luat-o pe aratura ulterior?

Vedeti exact ce fel de necrofili sunt in romanul Omul-Pasare de Mo Hayder. Nu va zic mai multe. Va spun doar ca voi mai citi carti ale acestui autor, asteptandu-ma la ce-i mai bolnav. Bolnav, dar bine scris, totusi.

ps: Nu e spoiler, trebuie doar sa justific titlul: Cartea se cheama Omul-Pasare pentru ca necrofilul introducerea pasari vii in abdomenul victimelor, ulterior cosea acel abdomen, drept urmare in acel corp omenesc, altfel rece, era ceva viata. Se auzeau sunete care semanau mult cu bataile inimii.

ps2: Omul-Pasare de Mo Hayder este unul dintre putinele thrillere citite in ultima vreme pe care NU mi l-as dori ecranizat. Ma sperie rau ideea de a vedea toate acele atrocitati.

2 Replies to “Omul-Pasare – Mo Hayder

  1. Ma bucur mult ca ti-a placut cartea recomandata de mine! Din punctul meu de vedere Mo Hayder este una din cele mai bune scriitoare de acest gen si printre putinii autori care ma fac sa citesc carti de cateva sute de pagini in doua-trei zile.

    Referitor la necrofilie, pentru mine nu acesta a fost subiectul cel mai disturbing, ci pasarelele care mureau in chinuri :(((

    Pe de alta parte, mi-ar placea sa vad ecranizarea cartii. Lasand atrocitatile la o parte, sunt curioasa cine l-ar juca pe Caffery.

  2. Pingback: Tratamentul - Mo Hayder - citestE-MI-L sau MORI PROST!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *