Tratamentul – Mo Hayder

30 Mar

Dupa socantul Omul-Pasare, asteptarile mele despre continuarea Tratamentul erau mari. Mari nu neaparat in sensul de poveste mega-inteligenta, ci mari in sensul ca ma asteptam sa ma socheze din nou.

Daca-n primul caz avem o poveste cu necrofili, necrofilia fiind, pentru mine, nu doar socanta, ci de-a dreptul scarboasa (pot intelege, macar 10%, pe multi, dar pe necrofili nu am cum sa-i inteleg), in cea de-a doua parte, Tratamentul, avem parte de un pedofil. Unul mai bolnav decat 99% dintre pedofili.

Pedofilia este mult mai grava, mutilieaza pe viata psihicul unui copil. Nimeni nu ar trebui sa fie atat de inuman incat sa fie de acord cu pedofilia. Chiar daca, din pacate, exista tot felul de grupuri si grupulete care vor o legislatie mai relaxata in aceasta privinta (scaderea varstei, pedepse mai mici, faptul ca o preferinta sexuala pentru copii nu e deloc diferita fata de una privitoare la femei ori la barbati).

E drept, cartea are o parte extrem de dura, nu v-o dezvalui, una extrem de bolnava. Ceea ce facea vinovatul este o chestie realmente dubioasa. Iar titlul Tratamentul este fix justificarea pedofilului: omul isi trata acea boala prin asta.

Cine este pedofilul, ce le facea victimele, cum si le alegea si cum se termina totul veti descoperi singuri.

Totodata, veti descoperi singuri si legatura dintre pedofil si fratele detectivului Caffery. Caci acesta inca se mai gandea la fratele disparut cu multi ani in urma, frate care nu a fost gasit, mort sau viu. Da, exista o legatura, veti vedea exact care.

Acum, trebuie sa va zic ceea ce cred eu despre cred. Stiu ca voi surprinde, dar va spun ca m-a dezamagit. Nu foarte mult, dar este clar mai slaba decat prima.

Intai si intai, prima este clar mai socanta, mai bolnava (aici fiind vorba, logic, de subiectivitate). Standardele in aceasta privinta au fost setate foarte-foarte sus.

In al doilea rand, mi s-a parut ceva mai putin suspans. M-am scarbit, m-am ingrozit, dar nu am stat cu sufletul la gura ca-n prima parte. Oamenii aceia sunt dezgustatori, bolnavi, dar parca m-au socat mai mult necrofilii din prima carte.

In al treilea rand, asteptarile sunt oricum mai mari in cazul volumului 2, cand nu mai trebuie facute introduceri, putandu-se intra direct in subiect. Mi s-au parut multe momente moarte (stiu ca suna ciudat in context), multe pasaje pur si simplu inutile. Din pacate.

Finalul recunosc ca m-a socat. M-a intristat. Nu vi-l zic, il veti descoperi singuri.

Nu, Tratamentul nu este o carte slaba. Nicidecum. Este (un pic?) mai slaba (mai soft) decat prima parte, mai putin intensa, cu mai putin suspans, dar ramane o carte buna. O poveste socanta, oribila, care provoaca unora cosmaruri. O poveste pe care cei care au copii o vor privi altfel. O poveste care ar trebui sa ne ingrijoreze, sa ne puna pe ganduri.

Tratamentul a avut parte si de o ecranizare in 2014. Sincer sa fiu, avand in vedere ceea ce am citit, chiar nu am de gand sa o vad. Nu imi e teama de filmele de groaza, aici, insa, este vorba despre niste chestii realmente oribile. Scarboase, dezgustatoare, bolnave. Daca vreunul dintre cei care-mi cititi blogul ati vazut filmul, rog a-mi spune cum vi s-a parut.

Tratamentul a fost comandat de la farmacia literara Cartepedia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *