Soacra – Sally Hepworth

Soacra este a V-a carte a autoarei australiene Sally Hepworth, insa pentru mine a fost abia prima pe care am avut placerea sa o citesc. Prima impresie este foarte buna, o carte bine construita, cu suspansul foarte bine atent dozat. Pacat, totusi, ca invatamintele pe care ar fi trebuit sa le trag din lectura cartii au avut, in cazul meu, un efect contrar.

Diana si cu Tom sunt un cuplu cumva atipic: desi sunt foarte bogati, nu isi ajuta aproape deloc copiii cu bani. Diana este foarte intransigenta in acest sens: copiii trebuie sa se descurce singuri, nu trebuie sa primeasca totul de-a gata. Cel mai important lucru pe care-l lasi urmasilor, copii si nepoti, este educatia.

Diana era, in mod paradoxal, un om bun. Avea o fundatie care ajuta refugiatii din Australia. Parea mai apropiata de acestia decat de propria familie. Oricum, parea ca-i ajuta mai mult decat isi ajuta propria familie.

Cei 2, Diana si cu Tom, aveau 2 copii, Ollie si cu Nettie, ambii cu mari probleme financiare. Ollie avea 3 copii pe care trebuia sa-i intretina de unul singur, caci sotia lui, Lucy, era casnica. Nettie avea probleme de fertilitate, tratamentele fiind extrem de scumpe.

Tot echilibrul fragil este dat peste cap atunci cand Diana este gasita moarta in propria casa. O aparenta sinucidere este tratata drept crima de anchetatori, caci multe lucruri nu se potriveau. Insa ce incurca cel mai mult era testamentul: intreaga avere era lasata fundatiei pe care o condusese Diana pana atunci. Deci cine s-o omoare atat timp cat nu beneficia de pe urma mortii?

Acum, desi eu imi dorisem sa citesc un thriller, o carte care sa se invarta in jurul unei anchete, am nimerit de fapt o carte despre familie, o analiza foarte lucida si dura a familiei australiene contemporane.

Avem aici mai multe discutii contemporane duse mai mult sau mai putin profund:

1. Se discuta, dupa cum va ziceam la inceput, despre educatie si despre cat de mult trebuie sa muncesti pentru a obtine anumite lucruri.
2. Se discuta despre eutanasie, pentru mine este una dintre primele carti in care se discuta despre asta. E drept, nu am cautat dinadins carti pe acest subiect, este o tema despre care nu am o parere certa formata.
3. Se discuta despre “mama surogat”, cat de mama este mama purtatoare. E drept, discutia este fugitiva, insa mi se pare bine pusa problema chiar si-n cuvinte putine.
4. Se discuta, evident, despre refugiati. Prefer sa nu intru in aceasta discutie, mi se pare o manipulare, despre ei discutandu-se exclusiv pozitiv. Este evidenta pozitionarea autoarei, fiind la fel de evident ca nu sunt de acord cu aceasta pozitionare. Dar vorbim despre Australia, o tara dintotdeauna toleranta cu migratia (desi Australia a avut o atitudine de-a dreptul socanta in timpul pandemiei de Coronavirus).
5. Nu in ultimul rand, se discuta despre relatiile intra-familiale. Se pare ca nurorile au o relatie mai buna cu soacrele decat au ginerii cu acestea. Solidaritate feminina? Sau e mai mult decat atat? Tot aici, nu pot sa nu scot in evidenta partea care ma tot intriga pe mine: relatia pe care o ai cu cumnatul/cumnata. Am spus dintotdeauna: faptul ca nu te intelegi cu socrul/soacra nu mi se pare atat de socant, in fond vorbim despre o persoana din alta generatie; mi se pare, insa, surprinzator sa constat cat de putini oameni se inteleg cu adevarat bine cu cumnatul/cumnata. Vorbim, totusi, despre o persoana din aceeasi generatie. Ca sa zic asa, se pare ca-n Australia situatia sta exact ca-n Romania.

Nu pot sa inchei fara sa va spun parerea mea fata de Soacra Diana: o dispretuiesc profund. O dispretuiesc, nu pot s-o inteleg si nu pot pricepe cum de ea ar putea fi un exemplu. Serios, NU! Ai o tona de bani si REFUZI sa-i dai copiilor, care copii (acum adulti) trebuie sa se descurce singuri, trebuie sa munceasca precum niste robi, trebuie sa stea in chirie, sa se chinuie, desi tu ai o tona de bani la dispozitie. Care bani sunt folositi pentru ajutorarea imigrantilor din Afganistan. Serios, e ceva peste puterile mele de intelegere!

Dar cu cat urasc mai mult personajul, cu atat imi dau seama cat de bine scris este romanul Soacra. Caci eu urasc doar personajele REALISTE, personajele pe care simt ca le-as putea intalni in viata de zi cu zi. Pe Diana o urasc, dar ador cartea care o are pe ea personaj principal.

Va recomand, deci, din tot sufletul romanul Soacra. Nu stiu ce parere veti avea voi despre Diana, insa chiar si daca o veti aprecia tot imi veti da dreptate in privinta calitatii scriiturii.

Soacra a aparut la Editura Nemira, eu achizitionand cartea de la standul editurii in cauza din cadrul Bookfest 2022. Cartea este disponibila la majoritatea librariilor online: Libris, Elefant, Carturesti, Cartepedia, Librex, CLB si eMAG.