Stare de teroare trebuie privit din 3 perspective, din 3 unghiuri. Doua dintre ele ii sunt favorabile, Stare de teroare fiind o carte foarte buna, insa dintr-o anume perspectiva cartea este realmente nociva, manipulatoare.

Hillary Rodham Clinton este sotia fostului presedinte Bill Clinton, fosta candidata la functia suprema a SUA si fost secretar de stat in mandatul lui Barack Obama (echivalentul ministrului de externe).  Stie multe lucruri din interior, asa ca Stare de teroare este o carte realista, credibila. Stie cum decurg niste negocieri, stie cum ai putea discuta cu presedintele Pakistanului ori cu Presedintele Rusiei. Ori, de ce nu, cu premierul Marii Britanii. Din aceasta perspectiva, este evident o carte buna, solida, inteligent scrisa.

Nu stiu cine ce a scris (aceeasi vesnica problema in cazul unei carti cu 2 autori), insa presupun ca Louise Penny a asternut pe hartie totul, in timp ce Doamna Clinton incerca sa faca credibila povestea.

O a doua perspectiva, cea strict literara, este iarasi in favoarea cartii, caci este o carte bine scrisa, care te tine in suspans pana la final, fara a putea anticipa nicicum sfarsitul. Nu poti sa te prinzi nici macar de tradator, ori cel putin eu nu m-am prins.

A treia perspectiva, cea negativa, este cea legata de manipulare, de mesajele pe care cartea le trimite. Aceasta manipulare este, ca sa zic asa, tripla:

  • O propaganda pro-democrata si anti-republicana deloc ascunsa. Fosta administratie era republicana, fostul presedinte, care este in mod cert Trump, insa cu alt nume, iar tot ce facusera ei era gresit. Partea cea mai revoltatoare, ca sa zic asa, este cea legata de retragerea din Afganistan, care in carte este pusa exclusiv in seama administratiei republicane, desi in realitate Biden este cel care s-a retras brusc, fara negociere, de acolo. Trump stabilise un calendar si negociase timp de 4 ani de zile acea retragere (care retragere, apropo, fusese decisa de Obama). Deci Hillary, din pix, a pus in carca administratiei republicane marea boacana facuta de Biden. E fictiune, deci e voie.
  • O propaganda feminista. In rolul principal al povestii este o femeie secretar de stat, pusa acolo de presedintele in functie doar ca s-o faca de ras. Ea era fosta sefa (patroana) a trustului media care-l atacase pe actualul presedinte, care luptase ca el sa nu fie nominalizat. Presedintele isi pusese in functia de secretar de stat principalul dusman (tine-ti dusmanii aproape), care dusman reuseste sa-i dovedeasca faptul ca este o persoana nu doar de incredere, ci si competenta. Nu va zic latura personala a povestii, nu va zic de unde provenea teroarea, nu va zic unde au loc atentatele si nici cum se termina totul. Tot ce trebuie sa stiti este ca o femeie razbeste intr-o lume plina de barbati. Pentru ca feminism.
  • O propaganda pro-americana. Aceasta, culmea, este pusa in umbra de cele 2 de mai sus. Ceea ce, recunosc, a fost surprinzator pentru mine. Ca sa traduc altfel, e mai important faptul ca esti femeie si ca esti membra a Partidului Democrat decat faptul ca esti american/ca. Candva, un important membru al Partidului Comunist Roman a fost executat pentru ca a zis “Inainte sa devin comunism m-am nascut roman”. Unii americani se pare ca se nasc direct membri ai unui partid politic. O fi altfel la ei. Zic.

Legat de acest ultim aspect, de cele 2 tipuri de propaganda, sunt socat sa constat, sa constientizez, faptul ca romanul scris de Hillary este mult mai mai propagandistic decat cel scris de sotul sau, Bill Clinton, In lipsa presedintelui. Chiar daca, recunosc, strict ca poveste, ca adrenalina, acest roman, Stare de teroare, este superior.

Recomand Stare de teroare ca roman de fictiune, ca thriller politic alert, care te tine in priza, care te face sa n-o lasi din mana. Recomand, insa, sa aveti mintea deschisa si sa nu luati de bune informatiile de acolo.

Romanul Stare de teroare a aparut la Editura Crime Scene Press, putand fi achizitionat atat de pe site-ul editurii, cat si de pe Carturesti, Libraria Delfin, CLB si eMAG (in engleza).