Doi nu este primul roman de-al Antonetei Gales (care scrie cu pseudonimul Tony Mott) pe care-l citesc, insa este primul nethriller de-al acesteia pe care-l parcurg. Din acest motiv, m-am simtit ciudat lecturandu-l, gasind foarte putine lucruri in comune cu celelalte 5 carti de-ale ei pe care le-am citit.
Sa recapitulez un pic: prima carte de-a ei, comandata cumva intamplator de la Carturesti, a fost Iarna Crimelor perfecte. L-am citit candva inainte de Revelion, articolul despre ea fiind ultimul pe care l-am scris in 2020. Poate si datorita perioadei, poate si pentru ca nu stiam nimic despre autoare, insa romanul in cauza m-a dat pe spate. Mi-a placut enorm. O surpriza extrem de placuta.
Am continuat cu Toamna se numara cadavrele, sequel-ul romanului de mai sus. Mi-a placut si acesta, dar deja asteptarile erau setate la un nivel ridicat.
Am luat apoi la rand cartile seriei Julieta: Julieta avea un pistol (unde mi-a displacut finalul, m-am simtit minti), Un glont pentru Julieta (unde tot finalul a pacatuit, desi mult mai complexa si mai bine construita, cartea pacatuieste printr-un mobil al crimei mult prea … pueril) si Nu dati cu pietre in Julieta (unde, in mod paradoxal, finalul a fost cel care m-a dat pe spate). Continue reading
