Toamna se numara cadavrele este al doilea din seria Gigi Alexa, serie inceputa in forta cu romanul Iarna crimelor perfecte. Spun din start: desi stilul este acelasi, desi Gigi Alexa este un personaj fabulos, excelent construit, cu care am cateva lucruri in comun, are un singur mare minus fata de prima parte: finalul.

Pe scurt: Regina (Gigi) Alexa, medic legist la baza, ajunge oficial consultant al politiei din Brasov. Aceasta, impreuna cu colegii ei, sunt nevoiti sa rezolve mai multe crime bizare, care aparent nu au absolut nicio legatura intre ele. Desi nu au dovezi in acest sens, instinctul tuturor, in special al legistei Gigi Alexa, le spune ca este acelasi faptas. Un criminal in serie extrem de dubios este, in mod evident, un criminal in serie extrem de greu de prins. Nu va zic cum se termina totul, nu va dezvalui nimic altceva.

Despre acest al doilea volum al seriei, Toamna se numara cadavrele, trebuie sa (mai) subliniez trei lucruri.

Primul este legat de personajul principal, Gigi Alexa. Este unul dintre putinele personaje feminine pe care efectiv le ador. Am cateva lucruri in comun cu ea, cele mai evidente fiind pasiunea pentru hainele colorate si, mai ales, placerea de a trai, de a locui si de a gandi singur. Daca Helen Grace imi displace profund, Gigi Alexa imi place la nebunie. O ador. Asta nu inseamna, insa, ca m-as cupla cu ea (de fapt, 2 oameni care adora sa traiasca singuri nu pot fi niciodata impreuna).

Al doilea aspect este legat de orasul Brasov. Pentru cine a vizitat acest oras (ori chiar locuieste in el), lectura cartii este o reala placere. Te plimbi pe niste strazi pe care le cunosti, unele cadavre sunt gasite in locatii comune, unde ai fost de atatea ori. E drept, pentru unii aceste lucruri sunt infricosatoare, nu mai poti merge intr-un parc unde ai citit ca intr-o carte, fie ea si fictiune, s-a petrecut o crima.

Al treilea aspect este legat de trimiterea la mitologia greaca, la Hercule, dar si de finalul cartii. Cele 2 lucruri vin la pachet, nu stiu daca legatura dintre ele a fost dorita de autoare ori daca doar eu o vad. Nu va spun care-i faza cu Hercule, insa va spun ca finalul este tip DEUS-EX MACHINA. Practic, o combinatie de noroc si de instincte greu explicabile ii ajuta pe anchetatori. Nu inteligenta, nu gasirea vreunul indiciu. Repet, nu stiu daca alaturarea lui Hercule si a mitologiei grecesti cu acest final este sau nu intamplatoare, insa cert este ca finalul cam strica realismul intregii povesti. Sau, ma rog, acesta a fost efectul in cazul meu.

Altfel, Toamna se numara cadavrele ramane un roman foarte bun (insa nu excelent), care ma face sa-mi doresc sa ma apuc cat mai repede de cealalta serie a autoarei, cea cu Julieta. Le-am comandat, ma apuc de ele cat de curand.

Toamna se numara cadavrele a aparut la Editura Tritonic si poate fi comandata de pe Libris, Carturesti si eMAG.