Testamentul lui Abraham – Igor Bergler

12 Mar

Fara sa ma pierd in diverse rezumate, pe care oricum le gasiti pe orice site care vinde carti, pe orice (alt) blog de carte ori pe blogul/site-ul autorului, eu voi intra direct in subiect. Asadar, Testamentul lui Abraham poate fi analizat din mai multe unghiuri. Din mai multe perspective. Majoritatea dintre ele, favorabile acesteia.

Unul dintre unghiuri este cel comparativ: o comparatie evidenta si la indemana este cu Biblia Pierduta, a aceluiasi autor. Personajul principal este acelasi, profesorul Baker, desi in afara lui mai exista un personaj prezent si-n Biblie. Va las pe voi sa-l descoperiti.

Aici, in analiza comparativa, problema care se pune este de ce Biblia si cu Testamentul nu se influenteaza reciproc. Testamentul lui Abraham nu pare a fi nici sequel, nici prequel, este pur si simplu acelasi personaj care trece prin cu totul si cu totul alte intamplari. Nu ca ar fi primul autor care recurge la asa ceva, comparatia,inca una, cu Dan Brown fiind inevitabila.

Un al doilea unghi de abordare este cel legat de predictiile care s-au adeverit. Trump a devenit presedintele Statelor Unite, inlocuind administratia democrata ce condusese 8 ani de zile. Trump, un outsider, un extremist, poate antisemit, cu siguranta sovin, un conservator extrem, vine la Casa Alba dupa 8 ani in care titularul de acolo a fost un presedinte de culoare. Victoria sa a venit, intai si intai, ca urmare a contracandidatului sau. De fapt, a contracandidatei sale.

Un al doilea eveniment, fundamental, la fel de surprinzator, important pentru lumea catolica, peste care s-a trecut foarte usor in tara noastra, a fost demisia Papei, prima in 600 de ani. Bineinteles ca in urma unei astfel de demisia apar tot felul de teorii conspirationiste, unele credibile, altele fantasmagorice. Toate, insa, avand un sambure de adevar. Bazate pe fapte reale, asa cum le place producatorilor americani de film sa afirme.

Alte evenimente, din trecut, abolirea sclaviei de catre presedintele Abraham Lincoln, pana atunci un mare rasist, si disparitia Bibliotecii din Alexandria, nu au fost inca elucidate. Pasionatii de mistere inca emit ipoteze asupra acestora.

Un al treilea unghi de abordare, sugerat de postfata cartii, este cel legat de referirile literare ale acesteia. O carte despre carti, asa cum au numit-o unii. Unele evidente, directe, altele indirecte, accesibile doar cunoscatorilor. Dialogul cu Umberto Eco, sugerarea ca el ar fi fost membru al acelei organizatii secrete, mi s-a parut fabulos. Unii scriitori ar spune ca este lipsit de fair-play sa-ti ironizezi colegii de breasla. Altii spun ca acest lucru este accesibil doar celor cu adevarat cititi, doar celor care au citit si au inteles pe deplin operele acestor autori. Caci pentru a ironiza un autor, pentru a discuta, in cartea ta, despre opera acestuia, trebuie s-o fi parcurs si s-o fi inteles in proportie de 100%. Si nu doar de Umberto Eco este vorba, ci si, printre (multi) altii, de Borges.

Interesant, din acest punct de vedere, ca se pomeneste inclusiv de Biblia Pierduta, a amicului Bergler. Intr-un ironic puseu de narcisism, in Testamentul lui Abraham autorul vorbeste despre el la persoana a treia. O mica reclama, strecurata inteligent in interiorul cartii. Cei care n-au citit inca Biblia vor fi curiosi s-o faca, iar cei care au facut-o se vor distra citind acel pasaj.

Partea interesanta, si aici revin la ceea ce am scris un pic mai sus, este daca aceasta carte poate fi considerata prequel dupa Biblia Pierduta, asa cum afirma insusi autorul pe site-ul sau personal. Daca ar fi asa, de ce este pomenita Biblia Pierduta, o carte care se desfasoara, pe de-a intregul, DUPA evenimentele din Testamentul lui Abraham? Poate sunt eu prea scrupulos, prea atent la detalii, poate fac legaturi prea de finete, dar astfel de legaturi sunt esenta cartii. Daca-s acuzat de asa ceva, poate pe buna dreptate, ma pot lesne apara sustinand ca am avut profesori buni: pe Igor Bergler, pe Dan Brown si pe altii ca ei. Cum se zice in multe facultati de drept: ce poate fi mai frumos pentru un profesor de drept decat sa fie invins, in cadrul unui proces, de catre un fost elev de-al sau?

Un alt lucru important, un alt unghi de abordare, este modul in care un neamerican a scris o carte profund americana. A scris-o parca pentru publicul american. Cu toate astea, este important de stiut ca aceasta carte, atat de americana, este mai usor de scris de catre un neamerican. Acesta este mai obiectiv, mai putin patimas. Americanii get-beget vor fi ori republicani, conservatori din ce in ce mai extremi (extremisti?), fie democrati, corecti politici, si ei din ce in ce mai vocali, mai duri. Nu degeaba multi ii gratuleaza cu apelativul de neomarxisti. Este foarte greu sa te situezi la mijloc pe axa sfoara asta imaginara atat de subtire, la capetele careia se afla, pe de-o parte, extrema dreapta, ultra-conservatorii, fanaticii religiosi, rasistii, antisemitii si sovinii, iar pe de alta parte, la capatul celalalt, neomarxistii, ultra-liberalii, fanaticii corectitudinii politicii. Cumva, Igor Bergler reuseste acest lucru, din lectura cartii eu nu am reusit sa inteleg care-s optiunile sale politice. In termenii politicii americane, daca este democrat ori republican. Acesta pare a se lua, deopotriva, si de unii, si de altii, pastrandu-si calmul si obiectivitatea. Pare a ironiza intregul spectru politic american (si nu numai).

Ce nu mi-a placut, desi n-as putea spune ca m-a deranjat, ar fi mult spus, a fost faptul ca Testamentul lui Abraham pica in fantasy: apar creaturi fantastice, pe care le vezi doar cand ai nevoie de ele, pitici ori uriasi din poveste, veniti din alte epoci. Astfel de pasaje, putine, strica realismul cartii. O fac complet neverosimila. A anticipat corect doua evenimente, mizeaza pe niste ipoteze interesante, dar in cateva momente esentiale autorul a tinut mortis sa ne aminteasca faptul ca citim o fictiune. Chiar daca una cu 80% evenimente reale, bazata pe fapte reale, asa cum le place producatorilor americani sa ne spuna, dar fictiune.

Fata de Biblia Pierduta, Testamentul lui Abraham este o carte mult mai stufoasa, mult mai complexa, cu ceva mai multe planuri narative. Cu mai multe personaje, mai bine conturate. Si cu o mica poveste de dragoste strecurata la sfarsit, sa aiba si iubitorii de romantism motive s-o lectureze.

Exact cum am spus si la Biblia Pierduta: oare cat mai trebuie sa asteptam pana la ecranizarea romanului Testamentul lui Abraham? Aici am sperante mai mari: fiind o carte atat de americana, probabil va atrage atentia producatorilor de film de acolo. E drept, o carte atat de stufoasa ar necesita fie un serial, eventual o mini-serie de 6 episoade, fie un film imens, de peste 3 ore. Om trai si om vedea.

Pana atunci, Testamentul lui Abraham se gaseste la majoritatea librariilor online din tara. Mentionez aici: Elefant, Libris si Carturesti. De pe blogul Libris, mai precis de aici, am luat coverul acestui articol, care mi s-a parut extrem de sugestiv.

8 Replies to “Testamentul lui Abraham – Igor Bergler

  1. Super interesantă recenzia ta. Si mie mi-a plăcut foarte mult cartea. E una din puținele carti pe care le consider demne de a fi cumpărate si nu descărcate gratuit în pdf . Îmi place sa investesc bani în carti bune si “Testamentul lui Abraham” cat si “Biblia pierdută”, pe care o citesc acum, le consider carti adevărate.

  2. Voi vreti sa ma faceti sa citesc cartile astea. Emil, chiar faina prezentarea ta! 🙂

  3. Catalina, chiar ar trebui sa le citesti. Incepi cu care vrei, le poti citi in orice ordine!

    • Nu am primit pana acum nicio carte de la nicio editura. Daca la asta te refereai, Iulia 🙂

  4. Pingback: Pe cand un film cu Iisus din perspectiva ortodoxa? - Cinemil.RO

  5. Pingback: 6 povesti cu draci - Igor Bergler - citestE-MI-L sau MORI PROST!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *