Minciuna lui Michelangelo. Catedrala in flacari este continuarea romanelor Biblia pierduta si Testamentul lui Abraham, Precizez din start acest lucru, insa mai trebuie sa fac o precizare: cartea poate fi lesne citita si fara predecesoarele sale. In afara personajului principal, Charles Baker, si a unui ajutor de-al sau, care intervine foarte putin, in rest nu ne trebuie nimic din precedentele doua volume. Oricum ce veti vedea in aceasta carte este la un cu totul alt nivel.
Minciuna lui Michelangelo. Catedrala in flacari reuseste sa se diferentieze de majoritatea (nu indraznesc sa zic toate) cartilor de acest gen prin constructia intrigii politiste. Practic, avem cadavrele mai multor cardinali de la Vatican, avem un secret al lui Michelangelo pe care trebuie sa-l gaseasca celebrul profesor Charles Baker si avem scandalurile de coruptie din Biserica Catolica. Trei intrigi aparent distincte, trei drumuri diferite, care la un moment dat se unesc. Ca sa intelegeti mai bine: daca in alte carti de genul miza (secretul) era distinct de partea politista (niste unii il urmareau pe cel care ar putea zgudui din temelii Biserica), aici gasirea criminalului se face SI citind cartile sfinte (ori mai putin sfinte).
Minciuna lui Michelangelo. Catedrala in flacari este printre putinele carti de acest gen care efectiv m-a pierdut, la un moment dat chiar nu mai stiam ce e real si ce e fictiune. In multe carti delimitarea este clara, aici granita este deseori neclara.
Minciuna lui Michelangelo. Catedrala in flacari are cateva momente de fantasy, cateva locuri in care lucrurile sunt evident nerealiste, lucru deja obisnuit la Igor Bergler.
Minciuna lui Michelangelo. Catedrala in flacari este o carte aparent anticrestina. Vorbeste despre fracturile logice evidente din Biblie, despre cartile din care s-au inspirat Evanghelistii, despre cat de asemanatoare este credinta crestina cu religiile precrestine, la fel cum vorbeste si despre scandalurile de pedofilie din cadrul Bisericii si, mai ales, despre ipocrizia multor inalti prelati. Daca am lua de bune toate randurile acestei carti, ar trebui sa fugim de biserica, ar trebui s-o evitam de acum inainte. Evident ca nu asta ar trebui sa facem si la fel de evident este ca nu putem sa ne clarificam credinta in urma unei astfel de lecturi. Ar fi o dovada de prostie, de lasitate chiar (de ce “ai da vina” pe o carte? daca esti ateu si daca Biblia ti se pare ilogica, absurda, nu ar trebui sa te ascunzi in spatele unei carti, oricare ar fi aceea). Nu neg, insa, ca s-ar putea gasi fie persoane care sa actioneze astfel, fie persoane care sa critice aceasta carte fix din acest motiv.
Minciuna lui Michelangelo. Catedrala in flacari mai pune o problema misto. Nu consider ca fac spoiler daca o mentionez. Asadar, fara sa va explic cum se petrec lucrurile in carte, imaginati-va ca am putea sa clonam niste oameni geniali din trecut. Ca am putea sa-l clonam pe Einstein, pe Michelangelo, pe Marie Curie ori habar n-am ce alt mare savant. Intrebarile pe care mi le-am pus sunt in numar de 3, fara sa fie SINGURELE intrebari posibile:
- Cat de morala este aceasta clonare umana, mai ales pentru ca vorbim despre o clonare facuta evident FARA acordul celui clonat. Adica, din punctul MEU de vedere, daca eu in timpul vietii mi-as da acordul sa fiu clonat, clonarea ar deveni brusc mult mai morala. Ma rog, asa vad eu lucrurile, fiecare are propriile repere morale. Avand in vedere subiectul religios pregnant din carte, este clar ca problema clonarii trebuie pusa SI din perspectiva religioasa.
- Oare oamenii aia atat de utili in istorie ar mai fi la fel de utili daca s-ar naste si ar creste in zilele noastre? Poate un om a facut o descoperire pur intamplatoare. Ori poate altul si-a descoperit talentul la fel de intamplator. Evident ca mi-am pus problema si in sens invers: oamenii importanti, relevanti, pe care acum ii consideram fundamentali, foarte destepti, ar fi fost considerati la fel acum 100, 200 ori 500 de ani?
- Pe cine ar trebui sa clonam si de ce? Cine ar trebui sa faca aceste alegeri? De pilda, fara sa dau alte detalii, in carte fusese clonat si … Walt Disney. Oare este el o persoana fundamentala, una pe care o mai vrem din nou printre noi? Oare Walt Disney este intre primele 100, 200 ori 500 de personalitati ale istoriei? Este el printre cele mai mari genii pe care le-a avut omenirea?
Recunosc ca m-am simtit inconfortabil ca o problema atat de importanta, de profunda, este trecuta la categoria si altele. Personal, discutia despre clonare, cu sau fara cele 3 intrebari de mai sus, mi se pare mai importanta decat discutia referitoare la adevarul din Biblie.
Nu v-am spus, ma rog, cu alte ocazii am facut-o, aici nu, insa eu sunt ateu convins. Un ateu radical, care deseori evita discutia despre religie, pentru ca o considera irelevanta. Pentru mine, credinta este ceva personal, ce cred eu nu ar trebui sa intereseze pe nimeni, asa cum pe mine nu ma intereseaza credinta celor din jurul meu.
Cartea Minciuna lui Michelangelo. Catedrala in flacari mi se pare fascinanta, atat prin modul in care este ea construita, cat si modul in care se imbina chestiile reale cu elementele de fictiune. Cu toate astea, miza principala, descoperirea adevarului, mie mi se pare cumva irelevanta. Nu consider ca viata mea s-ar schimba radical in rau daca cineva ar darama complet crestinismul, asa cum nu mi se pare vreo miza importanta daramarea lui. Deci, pentru mine, literatura aceasta este fascinanta pentru modul in care este construita si pentru suspansul generat, nicidecum pentru adevarul care ar putea fi revelat.
Nu pot sa inchei fara sa vorbesc despre modul in care a fost promovata cartea Minciuna lui Michelangelo. Catedrala in flacari. Igor Bergler merita dat exemplu la orice facultate de marketing si de comunicare. Deseori am spus despre scriitori ca nu stiu sa se vanda, i-am criticat in acest sens. Uneori, problema nu e ca NU STIU sa se vanda, ci este ca NU VOR sa o faca. Se considera scriitori, “content creators”, partea de promovare, de vanzare, nefiind in fisa postului. Igor Bergler STIE sa vanda, STIE sa SE vanda si nu ii e rusine sa o faca. V-am spus oricum in articolul precedent cum am achizitionat eu aceasta carte: si cu autograf, si la jumatate de pret. Poate or invata si altii de la el. Zic.
Legat de ultimul paragraf am de facut o observatie amuzanta: ai de invatat din Minciuna lui Michelangelo. Catedrala in flacari chiar si daca NU o citesti. 🙂
Cu riscul de a fi criticat iarasi pentru ca am gusturi proaste la carti, afirm ca Minciuna lui Michelangelo. Catedrala in flacari este printre cele mai bune carti citite anul acesta. Astept sa fiu contrazis DOAR de catre cei care au citit-o.
Minciuna lui Michelangelo. Catedrala in flacari a aparut la Editura Litera, putand fi comandata de la majoritatea librariilor online din tara. Enumar doar cateva: Elefant, Bookzone, Libris, Carturesti, Librex, Cartepedia, Libraria Delfin, Librariile Humanitas si eMAG.
Q1: Cati bani / cat cocs / cata haleala moka prin restaurante ai primit ca sa postezi o recenzie favorabila pentru Igor Bergler?
Q2: Tu ai idee cat de proasta e cartea aia? Ca pana si un copil de clasa 5-a putea scrie o compunere mai buna? Asta recomanzi tu la oameni?!
Q3: De ce esti magar si jignesti scriitori romani, comparandu-i cu bogatanul de I.B., acest Gigi Becali al literaturii, acuzandu-i de lene si incompetenta pentru ca nu au skilluri de marketing? Important este pentru un scriitor sa scrie (nu toti au timp liber, inspiratie, etc.) si sa scrie bine. I.B. NU ESTE un geniu! I.B. are in spate o echipa, care se ocupa de tot, de la coperta pana la marketing! Acesta e mesajul pe care vrei sa il transmiti scriitorilor romani si nu de pretutindeni? Nu scrieti daca sunteti SARACI si nu puteti defrisa o padure intreaga ca Igor Bergler, pentru a va putea satiface orgoliul?
Dragul meu, eu chiar AM CITIT aceasta carte. Cum sa ma intrebi daca stiu cat de proasta (ori de buna) este acea carte? Mie mi-a placut.
Asa cum mi-a placut si Dan Brown.
Asa cum imi plac multe carti ale acestui gen (de pilda Mostenirea Stonehenge) – https://citestemil.ro/mostenirea-stonehenge-the-stonehenge-legacy-sam-christer-jon-trace/
Nu in ultimul rand, tu vii la mine acasa, pe blogul meu, si ma jignesti, atat gusturile mele literare (lucru la care ma asteptam), cat si caracterul meu (acuzandu-ma ca am luat bani de la autor pt a-i lauda nemeritat cartea). Accepta faptul ca mie mi-a placut aceasta carte.
Am jignit autorii romani? Dupa mine, ar trebui sa aiba de invatat de la acest om. Unii, intr-adevar, nu au bani sa se promoveze atata. Dar altii au bani si tot nu stiu sa se promoveze.
Eu nu consider ca am jignit pe nimeni. Tu ai facut-o prin acest comentariu. Nu m-ai jignit DOAR pe mine, ci si pe cei care apreciaza aceasta carte si acest gen literar.