Lui Eminescu
Bădie Mihai,
Cu degetele obosite
mângâie-mi pleoapele
ca-n visul meu de iubire…
Cheamă din răsărituri de legendă
inelul făcător de minuni
și mă preschimbă-n
floare albastră.
Teiul lui Eminescu
A vorbit cineva
despre memoria de suflet
a copacilor?
Că fiecare dintre ei
poartă ascunsă sub coajă
o inimă
ce bate în cadența
pașilor așteptați?
Că fiecare înflorește
în amintirea celui așteptat
și moare, toamna
cu gândul la cel plecat?…
ne-a învățat toate aceste…
Iubesc poezia, calatoriile, muzica, oamenii… Iubesc viata in toate formele si culorile ei… – Veronica Glodeanu – pemuchiedecutit.blogspot.ro
Ideea mi se pare buna: poezie pentru poet. Dac-as avea un pic de talent, cat de mic, as fi facut si eu o mica poezie. Dar n-am 🙂