Adevarata poveste a nasului lui Pinocchio – Leif G.W. Persson

20 Jan

Adevarata poveste a nasului lui Pinocchio este a treia carte care-l are ca personaj principal pe detestabilul (pentru unii) detectiv Evert Backstrom. Celelalte doua sunt, in ordine: Cazul Linda si Ucigasul Dragonului.

Acum, sincer sa va spun, din toata seria, aceasta a treia carte e cea mai slaba pe partea de suspans. In fapt, pe partea de thriller, caci cititorul pleaca de la premisa ca citeste un thriller.

Nu reintru in discutia legata de detectivul Backstrom si despre anticorectitudinea lui politica. Va spun doar ca el, ca atare, este punctul de atractie al romanului. Practic, am citit aceasta a treia carte a seriei mai mult din curiozitatea de a vedea ce mai face Evert si mai putin pentru ca voiam un thriller nordic autentic. Ceea ce oricum Adevarata poveste a nasului lui Pinocchio  nu este.

Revenind la carte, mi-a atras atentia un lucru, o idee pe care vreau s-o dezvolt un pic aici: cum actionezi atunci cand trebuie sa anchetezi moartea unei persoane pe care o urasti? Da, numai un detectiv incorect politic precum Backstrom putea sa urasca pe cineva cu atata patima.

Revenind. Imaginati-va o situatie asemanatoare in domeniul vostru de activitate. Imaginati-va ca sunteti ziarist si trebuie sa scrieti despre moartea unui dusman. Imaginati-va ca sunteti pictor si vi se cere sa faceti un portret pentru un dusman proaspat decedat. Ori conduceti o firma de pompe funebre si trebuie sa va ocupati de funeraliile unei persoane pe care o dispretuiti din suflet. Ma rog, va puteti imagina si voi alte situatii de genul. Daca aveti idei, le astept in sectiunea de comentarii.

Intrebarea ramane: cum reactioneaza un om atunci vizavi de moartea unui dusman? Stiu, metoda cea mai simpla, mai eficienta, este sa refuzi. Doar ca uneori nu poti face asta, din N motive.

Da, stiu, multi nu au dusmani, multi nu urasc pe nimeni, peste tot sunt unicorni roz, energii pozitive si alte aberatii demne de vracii motivationali. Si, totusi, intrebarea ramane. Caci noi, oamenii normali, avem nu doar persoane pe care le apreciem, ci si persoane pe care le dispretuim. In functie de ce ne-au facut, pe unele doar le dispretuim, de altele ne e scarba, iar pe altele le uram de moarte.

Eu as spune ca aceasta carte, Adevarata poveste a nasului lui Pinocchio, fix asa ar trebui sa se promoveze: cum credeti ca va ancheta detectivul Backstrom moartea unui om pe care-l ura din suflet? Un avocat care ii facuse ceva probleme, sa ne intelegem.

Nu va zic mai multe despre Adevarata poveste a nasului lui Pinocchio, nu va zic nici care-i faza cu Pinocchio si cum putea el sa schimbe soarta omenirii. Asta veti descoperi singuri. Un lucru trebuie sa stiti sigur: NU este o carte pentru copii. Pe bune, NU este.

Va mai spun doar ca, in teorie, Adevarata poveste a nasului lui Pinocchio poate fi citita si independent de celelalte 2, insa fara acestea nu aveti o imagine asupra personajelor (in special a dubiosului detectiv). Ceea ce strica farmecul lecturii in proportie de 50%. Poate chiar mai mult.

Adevarata poveste a nasului lui Pinocchio a aparut la Editura Trei, eu, insa, am comandat-o de pe Cartepedia.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *