Blestemul zorilor - Neamul Corbilor Vol 2

Blestemul zorilor este al doilea volum al seriei Neamul Corbilor. Conform impartirii clasice, cea pe care am invatat-o la scoala (introducere, cuprins, incheiere), acest volum corespunde in mare masura cuprinsului.

Caci, intr-adevar, primul volum,Copiii Intunericului este o introducere mai mare, mai ampla. In acest al doilea volum, ritmul este mai alert, mai vioi, suspansul fiind la cote inalte.

Nicol si Roxi, prietenele din copilarie, sunt acum oficial in tabere rivale. Neamul Corbilor incerca sa preia suprematia, avand-o acum alaturi pe Nicol (ce hotarase sa ii ajute, sa devina de-a lor, doar de dragul lui Ovi), in timp ce celelalte 3 neamuri, Cerbii, Lupii si Roibii, se aliasera impotriva dusmanului comun, avand-o alaturi pe Roxi (ce fusese convertita de lupi). Un personaj interesant, dubios si important deopotriva este Camelia, mama naturala a lui Nicol. Nu va zic mai multe, nu va zic nici despre vraja numita Blestemul Zorilor, nu va zic nici despre visul celor 2, pe toate le veti descoperi singuri. Va spun doar ca finalul este atat de bun incat abia astept sa ma apuc de volumul 3.

Acum, sa va spun un secret, cumva offtopic: initial, cand am inceput acest blog, imi propusesem sa scriu un UNIC articol despre serii, in special despre trilogii. Am facut asta la seria Labirintul si cumva cred ca este alegerea corecta. Pe de alta parte, insa, este foarte-foarte dificil sa vorbesti intr-un singur articol despre intreaga serie fara sa dai spoilere. Cum ai putea spune ceva, orice, despre volumul 3, fara a da spoilere din primele 2 volume? E drept, insa, imi este foarte dificil sa scriu despre acest volum. Nu ca ar fi un roman sec, nu ca nu mi-ar fi inspirat nimic, ci pur si simplu pentru ca in general IMI este greu sa scriu despre volumul 2 al unei serii. Despre primul volum este usor: un inceput promitator, asteptari mari… Despre volumul 3 la fel: un final pe masura ori unul dezamagitor. Insa volumul 2 este cel mai dubios.

Drept urmare, decat sa va vorbesc efectiv despre actiunea cartii, mai bine v-as vorbi despre prietenie. Ea, prietenia, este extrem de bine reliefata aici. Doua prietene bune din copilarie, multa vreme fiecare era pentru cealalta nu CEA mai buna prietena, ci SINGURA prietena. Nu va spun cat de mult valoreaza pentru ele prietenia si in special trecutul, mai bine va pun pe voi sa va intrebati cat de mult valoreaza prietenia si trecutul pentru voi.

Caci, in cazul meu, am constatat deseori ca sunt din ce in ce mai diferit fata de multi prieteni de-ai mei, ca prezentul si viitorul ar trebui sa ne desparta (simt deseori ca daca m-as fi cunoscut cu X astazi si nu acum 15 ani, nu ne-am fi imprietenit niciodata), dar ca avem un trecut comun. Un trecut care NE obliga, cel putin pe mine MA obliga sa pastrez acea prietenie. ACELE prietenii, caci e vorba de mai multe.

E drept, nu a fost cazul si sper sa nu fie nici pe viitor de conflict, de tabere beligerante, de razboi, asa cum este in carte. Nu stiu ce as face intr-un astfel de caz, insa mintea mea refuza sa proceseze asa ceva atat timp cat sunt constient ca nu voi lua parte la vreun razboi atat timp cat voi trai pe acest Pamant. Ori, ma rog, ca sa pot dormi linistit noaptea asa vreau sa cred.

Altfel, diferenta dintre MINE si situatia celor 2 protagoniste ale cartii, Nicol si Roxi, este data de prezenta acelui copil. Eu nu am copii, insa este cert ca 99% dintre oameni aleg propriul copil in dauna oricarui prieten, oricat de apropiat ar fi fost acesta.

Partea legata de sexul celor 2 protagoniste trebuie luata si ea in seama. Prietenia dintre 2 femei este DIFERITA comparativ cu prietenia dintre 2 barbati. Nu este nici mai buna, nici mai rea, nici mai puternica, nici mai slaba, ci DIFERITA!

Nu ma pronunt asupra calitatii efective a cartii. Voi spune la final cum este trilogia. Pot spune doar ca Blestemul zorilor este continuarea fireasca, logica, dinamica, a volumului introductiv al seriei. Evit, insa, sa va recomand seria cu caldura atat timp cat inca nu stiu cum se termina.