Cercul polar este a doua carte de Liza Marklund pe care o citesc. Prima a fost Explozii in Stockholm. Nu mi-o aduc aminte foarte bine, dar tin minte ca mi-a placut mai mult. A fost mai intensa. Mai EXPLOZIVA. Mai thriller, ca sa zic asa.
In Cercul polar avem un ritm foarte lent, insa avem niste personaje foarte bine conturate. Toate personajele sunt bine conturate, in special 5 dintre ele.
Avem intai un club de carte, intitulat Cercul polar, candva prin anii 80. Era numai fete ca membre (in numar de cinci). Regula este ca fiecare alegea pe rand cate o carte. Dupa ultimul club de carte, una dintre membrele acestuia dispare. Dupa fix 40 de ani, un cadavru este gasit in fundatia unui pod. Nu va dau mai multe detalii, le veti descoperi singuri.
Anchetatorii sunt convinsi ca trebuie sa se intoarca cu 40 de ani in urma, caci cheia aflarii adevarului se afla la … Cercul polar. Se acolo la acel club de carte atat de fascinant. Un targ de carte care a inceput pe vremea in care cele 5 erau in scoala generala si a continuat pana cand ele au terminat liceul.
Acum, ce nu mi-a placut v-am spus: prea lenta. Prea putin intensa. Prea putin suspans. Acestea sunt principalele ei defecte. Din pacate, nu singurele.
As mai adauga si faptul ca personajele, desi extrem de bine conturate, nu mi-au starnit nimic. Nu am putut empatiza cu niciuna. Nici macar cu victima. Un personaj bine conturat nu inseamna neaparat ca este unul simpatic. In cazul acesta dimpotriva. Nu imi dau seama daca aceasta constructie a fost intentionata, autoarea SI-A PROPUS sa nu empatizam, ca cititori, cu niciun personaj, ori poate-s eu de vina.
Insa mi-a placut ideea de club de carte care te defineste ca persoana. Cititorul trebuie sa fie atent la fiecare carte care se discuta acolo, de ce X a ales acea carte, cum se raporteaza celelalte la romanul in cauza. Am apreciat si modul in care, prin intermediul acestui club de carte, vedem maturizarea celor 5. Vedem cum se transforma ele de la scoala generala pana la ultima clasa a liceului. Mi-au placut mult aceste lucruri. Evident, fanii cluburilor de carte vor fi revoltati, nu vor fi de acord cu ideea ca un club de carte sa se incheie cu o crima. Sau, ma rog, poate asta ii va speria. Va adauga un plus de suspans si putin horror.
Legat de personaje, cele 5 personaje din cadrul acelui club, Cercul polar, sunt mai bine conturate decat anchetatorul. Acesta din urma trece in plan secund. El e bine conturat, dar este evident mai putin important decat cele 5. El este un om normal, care trebuie pur si simplu sa puna cap la cap niste lucruri. Un om normal. Atat si nimic mai mult.
Mi-a placut si atmosfera, una foarte nordica, foarte inghetata. Un roman nordic tipic, foarte bine construit. Foarte lent, dar foarte bine construit. Cu sens.
Ca tot folosisem termenul de fundatie, autoarea prefera sa construiasca totul de la baza, treptat. Pune fundatia si abia apoi pune constructia efectiva. O logica inginereasca, daca-mi este permisa aceasta exprimare.
Cercul polar este o carte buna, prea lenta si prea descriptiva pentru gusturile mele. Dar dintr-un punct de vedere, cartile care te definesc, poate deveni memorabila. Un reper. Mi-a placut ideea si chiar voi fi mai atent in aceasta privinta: oare ce spun cartile despre personalitatea noastra? A trebuit sa citesc un thriller nordic pentru a-mi pune (din nou?) aceasta intrebare. Chiar asa, oare ce-o zice despre mine faptul ca citesc atatea thrillere?
Cercul polar a aparut in limba romana la Editura TREI, loc de unde va sfatuiesc si pe voi sa o comandati!
Cercul polar a facut parte dintr-un nou blog tour marca Crime Club!
0 Comments
2 Pingbacks