Lupul cenusiu este a cincea carte scrisa de autoarea canadiana Louise Penny pe care am avut placerea sa o citesc. Celelalte 4 sunt Stare de teroare (impreuna cu Hillary Clinton), Imparatia orbilor, Un mai bun si Toti diavolii sunt aici. Ultimele 3 fac parte din seria Inspectorul Gamache, exact ca si romanul de fata.

Lupul cenusiu este un roman ce duce cu gandul la Dan Brown. Nu doar ca vorbim despre o conspiratie care va distruge un oras intreg (spre deosebire de conspiratiile lui Dan Brown, aici chiar vorbim de ceva ce ar distruge la propriu mii de vieti), dar mai avem si ceva calugari implicati. Avem si un drum la Roma (nu chiar toate drumurile duc la Roma, dar macar unul dintre ele ajunge pe acolo), la Vatican chiar, deci parfumul de Dan Brown este chiar intens.

Lupul cenusiu incepe cu Armand Gamache primind un telefon pe care nu dorea sa-l primeasca. Dupa ce nu raspunde cateva apeluri bune, atunci cand o face il injura pe apelant si inchide. Aflam ulterior cine este apelanta, insa motivul real al apelului il aflam abia spre finalul povestii.

Ulterior, in casa lui Gamache cineva intra prin efractie, fara sa deranjeze aproape nimic. Ii fura doar o jacheta veche, pe care i-o returneaza cu 2 biletele in buzunar. Nu vrusese sa-i fure nimic, ci vrusese doar sa-i dea un semnal.

Oare intrarea prin efractie avea legatura cu apelul? Ramane sa aflati singuri. Si toti singuri veti afla ce implicare au calugarii in aceasta poveste, dar si cum vor niste teroristi sa infecteze apa potabila dintr-un oras canadian. Toate acestea le veti descoperi singuri.

Acum trebuie sa va spun celebra poveste cu lupii, cea care inspira indirect titlul acestei carti. Se spune ca in fiecare om se afla 2 lupi: unul bun si unul rau. Cel care supravietuieste este cel pe care-l hranesti.

Povestea aceasta am auzit-o in multe filme. Chiar si-ntr-unul romanesc: Experimentul Pitesti (spusa de marele actor Ion Caramitru). Este folosita deci de vracii motivationali.

Problema este alta: cum explicam schimbarea unui om? Un om bun care devine rau ori invers, un rau care brusc descopera faptul ca are constiinta. Te-ai razgandit brusc si ai inceput sa hranesti celalalt lup?

In romanul de fata, Lupul cenusiu, avem 2 astfel de personaje, care din rai (ori aproape rai) devin buni. Trec de partea buna a baricadei. Va las pe voi sa-i descoperiti singuri.

Desi cartea mi-a placut per ansamblu, este buna spre foarte buna, ceva o trage in jos: norocul chior pe care-l au personajele principale, bune, in momentele cheie. Nu este chiar un final tip “deus-ex machina”, in teatrul antic intra la propriu o masina trimisa de zei care indrepta lucrurile, insa in momentele cheie personajele principale chiar sunt ajutate de zei. Ori de Dumnezeul crestin, ca tot avem ceva fete bisericesti implicate.

Nici intuitia lui Gamache nu este chiar in regula, in multe momente el se bazeaza pur si simplu pe noroc (ori pe principiul “ma duc unde-s sansele cele mai mici sa se intample, caci sigur asa gandeste si adversarul”). Lucru care-i scade un pic din merite (esti un anchetator bun pentru ca … ai intuitie si noroc!).

Altfel, Lupul cenusiu este o carte foarte buna, o poveste plina de suspans, bine construita, pe care o recomand tuturor fanilor genului politist. Evident, recomandarea se indreapta si catre fanii Dan Brown (si Igor Bergler in subsidiar), caci avem ditamai conspiratia aici. Daca m-as afla in locul Editurii Trei, unde a aparut editia in limba romana a cartii, mi-as focusa marketingul pe aceasta informatie. N-o fi thriller conspirationist PUR, dar nu e nici departe de acest gen. Procentual vorbind, este cam 60% thriller conspirationist.

Lupul cenusiu face parte dintr-un nou blog tour by Crime Club. Despre acest roman mai gasiti impresii pe Blogul lui Liviu, pe site-ul LiteraturaPeTocuri si la Ciobanul de azi.