Moartea doamnei Westaway este a patra carte scrisa de Ruth Ware pe care am citit-o, celelalte fiind Jocul Minciunii, Intr-o padure intunecata si Femeia din cabina 10. Dupa 3 carti de-ale lui, pot spune ce asteptari aveam si cum credeam ca va decurge actiunea: ma gandeam ca iarasi un grup de oameni (musai eterogen, cat mai diferit) este strans aparent intamplator intr-o casa ori altceva izolat, loc unde urmeaza sa se petreaca ceva. Chiar daca se simte in continuare obsesia, un tribut adus Agathei Christie, de aceasta data senzatia a disparut aproape complet senzatia de claustrofobie.

Sa va povestesc pe scurt: Hal Westaway este socata sa primeasca o invitatie la inmormantarea unei bunici de existenta careia nu avea habar. Desi ea era saraca lipita Pamantului, avand, ca bonus, si o datorie la un camatar periculos, bunica lui Hal parea sa fi fost o persoana avuta. Scrisoarea venise de la un avocat, iar Hal se intreba, pe buna dreptate, daca nu cumva e o confuzie. Ori poate e o inselatorie tip Print Nigerian care-ti ofera o recompensa. Decide intr-un final sa mearga la inmormantare, atat din curiozitate, cat si din motive financiare: acea mostenire urmeaza a fi salvarea ei.

Fara sa va fac spoilere, va mai zic doua lucruri despre Hal: ea nu stia mare lucru despre familia ei, fusese crescuta doar de mama, care-i spusese ca tatal ei era un spaniol, fusese o aventura de-o vara; in plus, Hal isi castiga existenta din ghicitul in carti de tarot.

Nu va dezvalui cine sunt ceilalti membri ai familiei, nu va zic nimic despre avocatul care-i scrisese si nici despre ingrijitoarea casei, doamna Warren, un personaj cheie in toata povestea. Va las sa descoperiti voi toate astea, la fel cum va trebui sa descoperiti cum se termina totul.

Eu vreau sa va mai zic doar doua lucruri. Primul este legat de modul in care este scrisa cartea si mai ales de ritmul ei. Asadar, desi s-ar fi potrivit, parca, mai bine o scriere la persoana intai (desi altfel nu-s atat de fan al naratorului-personaj), nu asta-i marea problema a cartii, ci ritmul. Actiunea se desfasoara in viteza intai, nici macar a doua, lucrurile nedevenind mai alerte nici macar in punctele culminante (vedeti exact cate sunt ele). Iar senzatia de timpi morti, de pagini in plus, este omniprezenta. Cred ca toata povestea asta putea fi scrisa intr-o carte cu 50% mai subtire.

Al doilea lucru pe care trebuie sa vi-l spun este legat de cartile tarot. Mi se pare cel mai bun rezumat al ideii de citit in carti. Cartile nu-ti dezvaluie viitorul, ci-ti spun ce stii deja. Iar tu, ca ghicitor, ca om care citeste viitorul, trebuie intai si intai sa citesti omul, folosindu-te inclusiv de metodele moderne (in cazul in care omul s-a programat si si-a lasat numele real).

Daca ma intrebati pe mine, astrologia, numerologia si tarotul ar trebui sa se completeze. Ca om, daca tu cu adevarat crezi in asa ceva, ar trebui sa le frecventezi pe toate si sa iei la disecat tot ce ti se spune. E absurd sa iei de-a gata ce ti se spune. Un om este mintit pentru ca permite sa fie mintit, pentru ca-si doreste sa fie mintit. Pentru ca, de fapt, se minte singur.

Revenind la carte, la Moartea doamnei Westaway, mi se pare cea mai buna imagine facuta cititului in cartile de Tarot. O fresca extrem de corecta, de lipsita de patima, pe care chiar mi-o doream.

Din pacate, insa, pare cam singura bila alba clara a cartii. Caci altfel ritmul e prea scazut, personajele prea slab conturate si cu actiuni prea ilogice, iar acea casa, desi imi livrase ceva asteptari, nu are nicidecum insusiri de casa bantuita ori ceva macar apropiat. Din aceeasi poveste un scriitor mai bun ar fi scos mult mai mult. Este o carte care-mi aminteste de jucatorii romani de fotbal: nascut talent, mort speranta. Inclusiv ritmul (de joc) ma duce cu gandul la fotbalul autohton :))

Per total, Moartea doamnei Westaway este cea mai slaba carte a autoarei Ruth Ware. Celelalte aveau macar un ritm mai crescut si mult mai mult suspans. Pacat de premisele povestii.

Moartea doamnei Westaway poate fi comandata de pe Cartepedia, Libris, Elefant, Carturesti, eMag si Diverta.