Ultimul avanpost Vol 2: Vanatoarea

Descrierea oficiala a cartii Ultimul avanpost Vol 2: Vanatoarea este urmatoarea:

Pentru fosta printesa Diane, viata a luat o intorsatura neasteptata. Ajunsa la Avanpost si implicata activ in misiuni aproape imposibile pentru oricine altcineva, dar nu si pentru Subiecti, ea afla ca diferentele dintre persoanele care conduc grupul de rebeli si cei din structura despotica a Regatului Romaniei par sa nu fie atat de mari. Dezamagita de Eva, liderul E.S.C.U., si avand alaturi cativa prieteni devotati, Diane este hotarata sa isi urmeze propriile obiective: aflarea adevarului despre experimentele genetice la care a fost supusa in copilarie si razbunarea fata de Alex, fostul ei sot si unul dintre mostenitorii la tron.

O poveste de dragoste dramatica, intrigi de palat ale unor minti diabolice, decizii radicale: vanatoarea a inceput! Poate Diane sa supravietuiasca celei mai importante incercari, reintoarcerea la ceea ce parea de mult timp uitat?

De data aceasta data, descrierea oficiala, sinopsisul, ca sa luam un termen cinematografic, mi se pare cea mai nimerita. In alte dati este plina de spoilere ori, dimpotriva, nu-ti spune nimic. De aceasta data, este tot ce ti-ai putea dori. E drept, sunt cumva gelos, caci eu, blogger, ma recunosc invins, acceptand faptul ca n-as putea scrie un rezumat mai bun.

Cu toate astea, am inca 5 observatii de facut privitoare la aceasta carte – Ultimul avanpost Vol 2: Vanatoarea:

1. Imi place evolutia personajului Diane. Evolueaza frumos, coerent, logic. Un personaj, insa, nu 100% pozitiv. Un personaj cu care ai putea sa nu empatizezi 100%. Are cateva puncte nevralgice, ca sa zic asa.

2. Explicatia intregii situatii politice nu am primit-o nici in acest al doilea volum. Eu inca o astept, desi presimt ca nu va veni. Probabil nu s-a dorit a fi neaparat relevanta. S-au facut cateva referiri, in special privitoare la plecarea clandestina din tara (din RUTR), dar cumva contradictorii. Sau nu le-am pus eu cap la cap cum ar trebui.

3. Tizul meu, Emil, e un personaj fabulos. Imi place enorm de el si nu doar pentru ca-mi poarta numele. Am fost, in acest sens, placut surprins sa mai vad pe un blog laude la adresa lui. Le-am citit cu atata bucurie de parca laudele le primeam eu. Sper, totusi, sa le primesc dupa acest articol.

4. Mi-a placut faptul ca actiunea este MULT mai dinamica decat in primul volum. In plus, are mai multe twist-uri, nu doar unul, asa cum cere teoria.

5. Legat de Alex, dati-mi voie sa-mi exprim nemultumirea: nu este deloc ticalosul pe care mi-l doream. De obicei eu empatizez cu aia rai, apreciez mult cartile in care personajul negativ este puternic si are multe calitati. Aici, pe langa faptul ca-n multe momente totul rau pare a se intampla din cauza lui Alex, el pare a fi cauza tuturor relelor (desi era PRINT, nu era, in sine, conducator), mai este vorba si de un personaj plin de defecte, fara nicio calitate.

Refuz sa intru in analize comparative, sa pun, cu liniute, asemanarile si deosebirile dintre aceasta serie si Hunger Games. Da, mi-a adus aminte de Jocurile Foamei, dar are indeajuns de multe lucruri diferite, originale, incat sa consider ca o comparatie de genul este fortata. Nu, nu este copie dupa Hunger Games, daca de asta va temeti.

Astept cu nerabdare sa citesc volumul 3 (care sta cuminte langa mine si ma asteapta; ma zoreste sa termin mai repede articolul acesta pentru a ma apuca de el) si, bineinteles, sa vad cum se incheie totul. Al patrulea volum este pe drum, inca nu a aparut.

Per total, Ultimul avanpost Vol 2: Vanatoarea este o carte extrem de buna: foarte dinamica, cu multe twist-uri, cu personaje bine conturate si cu un personaj principal (aproape) pozitiv foarte bun. Din pacate villain-ul nu este construit asa cum mi-as dori eu, dar na, nu le poti avea pe toate.