A 2-a sansa, al doilea volum din seria Women’s Murder Club, este un fel de mancare fast-food: nu este sanatoasa pe termen lung, nu trebuie sa consumi din asta in fiecare zi, cam stii la ce sa te astepti, dar te lingi pe degete de fiecare data cand o consumi.

Sa ne intelegem: primul volum al seriei, 1-ul pe lista mortii, mi s-a parut bun. Nu excelent, nu fantastic, ci indeajuns de bun incat sa-mi doresc sa mai citesc alte carti ale seriei. Mai ales ca, deja fiind conturate personajele, asteptarile cresc in ceea ce priveste partea efectiva de thriller: suspans, actiune, poveste cat mai incurcata. Totul fara vreo introducere foarte ampla.

E drept, ultima carte a autorului (ma rog, cea mai recent citita), Croaziera, m-a dezamagit profund. M-a dezamagit, fara sa ma ENERVEZE. Stiti, e ca diferenta dintre o mancare fast-food dezamagitoare, seaca, si una necomestibila. Stiu, tot cu mancarea compar. Asta e.

Nu revin asupra problemei legate de dublul-autorat (cine cat a scris din carte), este o practica des intalnita la James Patterson, observ doar ca desi sunt aceleasi persoane, cartea difera destul de mult de prima a seriei. Ceea ce e de bine, nu e ciorba reincalzita, dar ceea ce ma pune pe ganduri in ceea ce priveste autorul. Bine macar ca nu-s contradictii, ca personajele sunt pastrate. Ma rog, asta daca-mi amintesc foarte bine primul volum al seriei.

Nu va zic sinopsisul cartii, va spun doar ca initial se daduse vina pe un grup rasist, ipoteza imbratisata cam de toata lumea. Linsday simte ca e mai mult decat atat si isi convoaca grupul pentru a da de cap noii crime. Nu va zic nici cine era criminalul, nici cine era implicat, va spun doar ca, deloc surprinzator pentru thrillere, autorii invoca trecutul detectivului principal.

Ca atmosfera, romanul aminteste un pic de cele nordice, este un fel de thriller nordic usor adaptat realitatii americane. Bine, si destul de mult simplificat.

Caci, exact cum va ziceam la inceput, este un fel de fast-food. Am putea sa numim fast-reading, cu inteles identic notiunii de fast-food: o carte care se citeste repede, delicioasa, dar care nu tine de foame. Voi va saturati vreodata din burgerii de la Mec? Eu niciodata. Ma rog, de KFC ma satur, iar aceasta carte este, ca sa duc pana la capat comparatia, ceva intre KFC si Mec.

Acum trebuie sa va zic un secret: imi plac gagicile din acest club. Desi sunt feministe, desi logica intreaga a cartii este una feminista, personajele sunt simpatice. Daca ma intrebati pe mine, feministe inofensive. Sau, ca sa pastrez tonul, avem parte de un feminism comercial, digerabil.

Per total, A 2-a sansa este un thriller comercial decent: nu exceleaza, dar nici nu dezamageste. Satisface pe moment foamea de asa ceva, exact ca o mancare fast-food. Dauneaza daca citesti foarte des asemenea carti. Adica sa nu faceti ce fac eu, ca sa zic asa.

A 2-a sansa (Women’s Murder Club vol 2), de James Patterson & Andrew Gross, a aparut la Editura RAO si poate fi comandata de pe Elefant, Carturesti, Diverta, eMag si Libraria Humanitas.