Pandemicon. Povestiri pentru sfarsitul lumii este cea mai interesanta carte de proza scurta pe care am citit-o. Zic din start care-s principalele 3 avantaje ale acestei carti de proza de scurta fata de altele (stiti deja: nu citesc de obicei asa ceva, deci vorbesc din perspectiva unui nefan al acestui gen literar):

  1. Imi place ideea de a scrie mai multi autori, cu stiluri total diferite, despre acelasi subiect. Subiectul e acelasi pentru toti, insa este indeajuns de ofertant incat sa permita autorilor sa isi scoata la inaintare intregul lor talent. De asemenea, fiind un subiect atat de vag, autorii au putut cu totii sa scrie in asa fel incat sa para ca nu au iesit din zona lor de confort. Au scris natural cu totii.
  2. Mi-a placut rapiditatea cu care a fost scos acest roman. Autorii au scris rapid despre un subiect de actualitate. Peste 3 ani nu stiu daca aceasta carte va mai fi (atat de) interesanta, insa acum, cand pandemia este inca in desfasurare, cartea este atractiva, este despre vremurile pe care le traim.
  3. In Romania si in lume sunt putine ziare unde poti gasi opinii contrare pe acelasi subiect. Imaginati-va ca aceasta carte, Pandemicon. Povestiri pentru sfarsitul lumii, este un astfel de ziar, caci veti gasi laolalta opinii dintre cele mai diverse. E drept, este literatura, unele povesti sunt atat de bine scrise incat nu reiese clar opinia autorului. Pe unii autori eu ii urmaresc pe Facebook, asa ca opinia lor o stiam deja din online. Stiu, multi nu doresc sa citeasca opinii contrare credintelor proprii, li se pare absurd sa-si piarda timpul cu asa ceva. Acei oameni sunt cei care se inchid in niste bule si care apoi se mira cand dau cu nasul (chiar daca acesta se afla protejat de masca) pe afara, in lumea reala, si constata ca sunt oameni care gandesc diferit. Imi amintesc discutia cu un amic extrem de panicat (panicard?), revoltat pe cei care nu respecta regula purtarii mastii: i-am povestit ca vizitasem un obiectiv turistic important din Brasov, obiectiv turistic unde ghid este un om extrem de citit si de inteligent (nu zic mai multe), persoana pe care o cunostea si acest amic; vizita mea a avut loc in august 2020, intr-o perioada de relaxare a masurilor, deci; cand i-am povestit ca acest domn respectabil si citit NU purta masca, acel amic nu a mai zis nimic. Eu, unul, nu judec un om dupa opiniile pe care le are vizavi de subiect, lucru pe care-l recomand tuturor.

Iar daca e sa-mi placa vreun gen de colectie de proza scurta, acesta este cel reliefat de cartea Pandemicon. Povestiri pentru sfarsitul lumii: acelasi subiect, unul deloc vag (subiecte precum Iubirea, Ura, Moartea sau Gelozia mi se par MULT prea vagi), mai multi autori, cu totii diferiti (ca varsta, ca ocupatie, ca opinie despre subiect, ca stil de scriere). Rezultatul este unul multumitor pentru toata lumea: fiecare isi va gasi povestirea preferata, indiferent de criterii. Eu, mai detasat, mai obiectiv, apreciez inclusiv scrierile unor persoane cu care altfel nu-s de acord. Altfel scurt, pot aprecia o povestire, o carte ori un articol cu care nu-s de acord. Putini sunt capabili de acest lucru.

Va recomand, deci, sa cititi Pandemicon. Povestiri pentru sfarsitul lumii. indiferent cat de covidard sau covidiot sunteti. Nu va veti schimba parerea pe care deja o aveti, dar autorii oricum nu-si propun acest lucru ­čÖé

Pandemicon. Povestiri pentru sfarsitul lumii a aparut la Editura Crime Scene Press, putand fi comandata SI de pe Libris, Elefant, Libraria Delfin, CEL.RO, Cartepedia si eMAG.

ps: Doua articole interesante despre Pandemicon. Povestiri pentru sfarsitul lumii gasiti pe DelicataseLiterare, 4 arte si Mediafax.