Victima fara chip (Victim without a face) – Fabian Risk 1 – Stefan Ahnhem

7 Oct

Victima fara chip este cu adevarat cartea anului. Nu sunt eu fanul notelor acordate cartilor, dar sunt sigur ca aceasta carte ar merita nota 5 din 5. Ori 10 din 10. Ori 100 din 100. Orice nota maxima ce poate fi data acestei carti este meritata.

Stefan Ahnhem, care tocmai a venit in Romania (recunosc, asa a ajuns la urechile mele, pana atunci, spre rusinea mea, nu auzisem de el), este pentru mine o revelatie. Este peste tot ce am citit in ceea ce priveste literatura nordica.

Ca sa intelegeti despre ce este vorba, in Victima fara chip avem de-a face cu un criminal in serie care isi propune pur si simplu sa isi omoare toti fostii colegi de scoala. Pur si simplu sa ii ia pe rand si sa-i omoare, totul ritualic, pedepsind pe fiecare-n parte pentru defectul sau.

Intamplator, unul dintre colegii criminalului este Fabian Risk, un politist ce decide, nu chiar de buna voie, sa se mute din Stockholm inapoi in Helsinborg, orasul sau natal. Faptul ca victimele sunt fostii colegi de scoala ai lui Risk poate fi deopotriva un avantaj si un handicap pentru politie. Sa se foloseasca de acest lucru sau sa-l scoata politicos din ancheta? Iar motivele pentru care el, de fapt, a plecat din Stockholm nu-s deloc unele favorabile lui.

Nu va zic cine este criminalul, nu va zic care-s motivele lui, nu va zic nici macar cine moare si cine supravietuieste, va spun doar trei lucruri fundamentale legate de carte:

Personajul principal aparent, Fabian Risk, este un mediocru

Ma rog, Fabian Risk are marele merit de a avea noroc. Noroc cu carul. Fiind seria Fabian Risk, nu fac niciun spoiler daca va spun ca el supravietuieste. Ideea este, insa, CUM o face: de mai multe ori este foarte aproape de moarte, insa cineva, parca de sus, il salveaza.

Altfel, un politist bun, dar nu exceptional, care nu stie sa lucreze in echipa, care ia deseori decizii proaste si care nici macar un bun familist nu este. Un personaj principal pe care, insa, nu-l poti nici iubi, nici uri. Poate doar invidia, caci cu mult noroc ajunge erou. Noroc IMENS! Poate s-o fi rugat corect, vorba lu Becali.

Cel mai genial criminal in serie

Tocmai am scris pentru Super-Blog un articol despre criminali. In acel articol spuneam ca acestia nu folosesc niciodata zborurile low-cost. Sau, ma rog, n-am intalnit eu niciunul care sa foloseasca aceste zboruri. N-am intalnit in lecturile mele, sa ne intelegem.

Daca, insa, ar trebui sa fac un clasament pe baza inteligentei, criminalul in serie din aceasta carte, caruia nu-i voi da numele, este clar pe primul loc. De departe.

Exact cum scrie pe spatele cartii, unii cititori vor empatiza atat de mult cu criminalul incat isi vor dori ca el sa-si duca planul pana la final. Este absolut sclipitor, chiar daca nu esti nicidecum de acord cu motivatia lui.

Nu insirui cele 2 mici fracturi logice gasite (va invit sa gasiti mai multe, daca se poate), va spun doar ca spre deosebire de Fabian Risk, el pare ca ia de fiecare data decizia corecta.

Te inspaimanta mai mult decat oricare alta carte

Sa ne intelegem: pe mine nu m-au impresionat niciodata povestile cu super-eroi ori povestile fantasy, cu magie ori cine stie ce puteri miraculoase. Singurele personaje cu care pot realmente empatiza sunt cele reale ori realiste, pe care le poti intalni in viata de zi cu zi.

Totodata, incercand de fiecare data sa ma pun in locul personajelor, intalnesc deseori situatia in care, desi-mi pare extrem de rau de victima, pot chiar s-o plang, nu pot spune ca m-a speriat. Nu ma sperie situatiile in care stiu (aproape) sigur ca nu voi ajunge. Este un mecanism propriu de auto-aparare.

De pilda, oricat de groaznice si de reale ar fi, nu ma vor speria niciodata foarte mult dramele de razboi. Pur si simplu plec de la premisa ca atat timp cat voi trai pe acest Pamant nu voi trai asa ceva. Razboiul e istorie, invat ce este de invatat din el, dar cam atat.

In acest caz, insa, m-am cutremurat. M-am intrebat trei lucruri, unul mai inspaimantator decat altul:

  1. Dintre fostii mei colegi, de scoala primara, de scoala gimnaziala, de liceu ori de facultate (bonus: am facut nu una, ci doua facultati), care ar avea motive sa faca asa ceva? Poate motivele criminalului din carte, poate alte motive … Fiecare om e diferit, fiecare criminal in serie e diferit. Oare chiar am avut printre colegi vreo astfel de persoana?
  2. Daca am avut si daca chiar exista cineva care vrea sa-si elimine toti fostii colegi, eu al catelea as fi pe o astfel de lista? Norocul meu e ca la ambele facultati am nimerit in serii mari, peste 500 la sociologie, la drept cam vreo 300. Pot spera, deci, ca daca vreunul dintre fostii colegi de acolo ia o astfel de decizie, sa fie altii la rand. Iar in cazul facultatii de drept, s-ar putea sa dea de niste judecatori, procurori, avocati, niste neni importanti care ar putea face ceva zarva. Deci, nu stiu cum sa va zic, dar de acolo sunt cat de cat in siguranta. In ceea ce priveste colegii de generala si liceu, nu stiu ce sa zic …
  3. Lucrul care m-a speriat, insa, cel mai mult este altul: daca vreodata s-ar intampla asa ceva cu colegii mei, cati dintre cei care au supravietuit m-ar indica pe mine drept vinovat? S-ar putea ca destui

Si, ca bonus: mi-am dat seama cat de putine lucruri mai stiu eu despre colegii de scoala generala si de liceu. Multi dintre ei sunt plecati prin strainatate, unde, in multe cazuri, habar n-am cu ce se ocupa. Sper, totusi, ca au ocupatii ceva mai pasnice. Mai normale si mai legale.

Altfel, suspans ca-n Victima fara chip n-am mai intalnit de mult timp. Nu e o carte deloc subtire, insa nicio pagina nu pare in plus. Zero timpi morti, zero descrieri inutile. Este exact ce trebuie sa fie.

Legat de intalnirea cu scriitorul, pe care am ratat-o, repet ce am mai zis: nu-s deloc fanul unor astfel de intalniri. Nu stiu daca as afla ceva-n plus, nu stiu daca acel ceva mi-ar fi de folos. Dimpotriva, tind sa cred ca e mai bine sa judec carte strict pe baza a ceea ce-mi ofera ea.

Altfel, fara sa-mi schimbe in vreun parerea despre romanul Victima fara chip ori despre scriitorul Stefan Ahnhem, din descrierea facuta de Cartepedia scriitorul am aflat ca el a adaptat pentru televiziune niste carti ale unui alt autor suedez: Henning Mankell. Drept urmare, imi voi comanda cat de curand carti ale acestui autor. Una dintre ele suna dubios de asemanator: Ucigasi fara chip. Hmm…

Victima fara chip de Stefan Ahnhem a aparut la Editura Litera, in colectia Buzz Books, si a fost comandata de pe Cartepedia.. Este, pana acum, cea mai buna carte citita anul acesta.

4 Replies to “Victima fara chip (Victim without a face) – Fabian Risk 1 – Stefan Ahnhem

  1. Am citit toate cele 3 carti ale lui Ahnhem aparute la noi si mi-au placut desi in general sincer nu-mi plac autorii nordici.Totusi autorul are un stil de a scrie care te prinde ,o multitudine de personaje interesante si da ai dreptate nici o pagina nu pare in plus.

      • Nu stiu mi se par mai seci si mai intunecate cartile lor.Poate nu sunt foarte bine traduse…
        Mi-a placut Ahnhem si V.T Morogan,un cuplu de romani stabiliti in Suedia.Au un stil de suedezi diluat putin de romani.Cartile lor au aparut la Crime Scene Press.

  2. Am citit “Victima fara chip” si mi-a placut. Le voi citi si pe celelalte doua carti din seria Fabian Risk 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *