sau MORI PROST!

Category: Autori japonezi

Memoriile unui motan calator – Hiro Arikawa

Memoriile unui motan calator este o carte povestita in mare parte de o pisica. Vedem aventurile ei din momentul in care a fost adoptata si pana moare.

De fapt, vedem viata unui om, Satoru (in carte scrie c-ar fi fost stapanul lui Nana; eu as fi zis SCLAV, insa relatia dintre ei era, de fapt, de prietenie autentica), de cand in viata lui a intrat motanul. Motanul este un povestitor extrem de inspirat, de implicat, insa in anumite momente lasa naratorul omniscient sa povesteasca (atunci cand este vorba de trecut). Motanul stie tot ce se intampla in prezent, insa asupra trecutului are niscaiva dubii.

Memoriile unui motan calator este o carte despre prietenie si sacrificiu. Este o carte despre asumarea sortii, despre constientizarea sfarsitului. Este, evident, si o poveste despre relatia dintre om si pisica, despre atasamentul pe care un animal il are fata de persoana care i-a salvat viata. Continue reading

Barbati fara femei – Haruki Murakami

Barbati fara femei este o carticica de proza scurta, care contine 7 povestiri scrise de Haruki Murakami. Cartea preia titlul ultimei povesti, cea care ar trebui sa fie piesa de rezistenta a acestei carti. Ar trebui, dar nu stiu daca este chiar asa. Pentru mine lucrurile-s neclare.

Intai trebuie sa precizez contextul: poate n-as fi citit aceasta carte, ori as fi intarziat mult mai mult lectura ei, daca n-as fi vazut ecranizarea Drive my car. Filmul m-a impresionat, m-a dat pe spate, insa in acelasi timp m-a intrigat din 3 motive:

  1. Cum a reusit cineva sa ecranizeze o povestioara scurta intr-un film de 3 ore? Ce povestire este ea?
  2. Cum de filmul m-a dus imediat cu gandul la Murakami, desi am aflat abia la final ca este pe baza unei nuvele scrise de acesta?
  3. Eram intrigat de ideea in sine, proza scurta de Murakami, caci scriitorul japonez se caracterizeaza prin carti lungi si lente, proza scurta, din perspectiva mea de atunci, era ceva total nepotrivit stilului sau scriitoricesc.

Continue reading

In cautarea oii fantastice – Haruki Murakami

In cautarea oii fantastice este a patra carte scrisa de Haruki Murakami pe care o citesc (am citit, in ordine: Pur si simplu despre muzica, Padurea norvegiana si Asculta cum canta vantul & Pinball 1973). Daca mai adaug si filmul Drive my car, ecranizarea unei povestiri scurte scrisa de acelasi autor, pot spune ca am avut ceva tangente cu Murakami, fara sa pot spune ca stiu absolut tot ce a scris.

La fiecare carte de-a lui citita, spuneam ca e un autor decent, are o scriitura buna, dar nu pot intelege de ce este lumea atat de pasionata de el. Ce are el special, cu ce-i atrage pe cititori?

Abia dupa lectura romanului In cautarea oii fantastice pot spune ca am descoperit … miracolul. Ca sa fiu in tema cartii, pot spune ca abia aici am descoperit oaia fantastica. Continue reading

Asculta cum canta vantul & Pinball 1973 – Haruki Murakami

Asculta cum canta vantul & Pinball 1973 (doua carti intr-una, asa au aparut la Editura Polirom) sunt primele 2 scrieri ale celebrului autor japonez. Pentru mine, nu sunt deloc primele scrieri de-ale lui pe care le-am citit, caci am inceput cu sfarsitul, cu cel mai recent roman al sau, Pur si simplu despre muzica, si am continuat cu Padurea norvegiana. Foarte bine ca am inceput cu acestea si nu cu aceasta carte 2 in 1, caci daca incepeam cu ea nu as mai fi citit nimic de Murakami.

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep? Cu faptul ca naratorul este unul dintre personaje, personaj care, insa, nu are … NUME? Este un fel de trimis al lui Dumnezeu pe Pamant, care face unele lucruri de neinteles si care are pur si simplu bunavointa sa ni le spuna si noua. Ar trebui sa ne inchinam lui, nu? Continue reading

Padurea norvegiana (Norwegian Wood) – Haruki Murakami

Padurea norvegiana este abia a doua carte scrisa de Haruki Murakami pe care o citesc. Prima dintre ele a fost Pur si simplu despre muzica, chiar daca aceea este, de fapt, cea mai recenta carte a lui.

Ca sa va mai dau un pic din casa, am cerut parerea mai multor fani Murakami, intrebandu-i cu care carte ar trebui sa incep. Mi-au recomandat Padurea norvegiana, desi majoritatea au concluzionat ca nu e de mine, ca nu-mi va placea.

Au avut ei dreptate? Partial. Nu este o carte pentru mine. Nu doar ca nu e genul meu, literar vorbind, dar este o carte care m-a trecut prin multe stari negative.

Stiu ca trebuie sa scriu un articol distinct in acest sens, sa spun ce caut eu la lecturile mele si de ce citesc atatea thrillere, insa aici, ca un preambul al acelui articol, pot spune ca nu am gasit ce caut de obicei si, bonus, am dat fix de ce nu-mi doream sa dau. Continue reading

Pur si simplu despre muzica (Absolutely on music) – Haruki Murakami & Seiji Ozawa

Pur si simplu despre muzica este prima carte scrisa de Haruki Murakami pe care am placerea sa o citesc. Mai multi prieteni de-ai mei mi-au recomandat cu caldura scrierile japonezului, chiar daca unii dintre ei recunosc faptul ca exista sansa sa nu fie chiar pe gustul meu.

E drept, dintre toti prietenii mei fani Haruki Murakami, niciunul nu citise aceasta carte. Am inceput, deci, lectura celebrului autor japonez cu cea mai dubioasa carte a sa. Dupa ce am citit-o, pot spune ca acest cuvant, dubioasa, este unul cat se poate de pozitiv.

Intai si intai, trebuie sa spun din start: Haruki Murakami a inregistrat discutiile avute cu celebrul dirijor japonez Seiji Ozawa. Despre el puteti cauta pe Google, credeti-ma, omul este un monument, o enciclopedie muzicala. Incepeti, bineinteles, cu Wikipedia. Continue reading

© 2022 CitestE-MI-L

Theme by Anders NorenUp ↑

%d bloggers like this: