Viata e frumoasa, DAR merita citita!

Category: CitestEmil Romaneste (Page 1 of 2)

Oana Racaru: De la Zenobia, cea mai impresionantă poveste de dragoste, la Gellu Naum, poetul avangardei românești

Gellu Naum a studiat filozofia la București și la Paris, trecând atât prin cenzura impusă de dictatura antonesciană, cât și prin cea impusă de comunism. A scris cărți pentru copii, a făcut traduceri, dar în principal a creat poezii și piese de teatru, Zenobia fiind unicul său roman.

De poetul Gellu Naum sigur ai auzit, chiar dacă nu ai citit ceva anume scris de el. Sau poate îți sună cunoscut în cazul în care ai parcurs Cartea lui Apolodor prin copilărie. Eu, una, am mai auzit de el prin liceu, când am început să-mi dezvolt dragostea pentru literatură și admirația pentru autorii români. Îl știam de pe atunci ca fiind cel mai mare reprezentant al suprarealismului, dar nimic mai mult. Continue reading

Costin Daniel Neata: Programa școlară actuală sugrumă plăcerea de a citi

Salutare tuturor! În acest articol, vreau să explic, din punctul meu de vedere, de ce programa școlară actuală nu stimulează aproape deloc apetitul pentru lectură al elevilor, de ce consider că programa școlară actuală sugrumă plăcerea de a citi.

Personal, nu am nimic împotriva lecturilor obligatorii din liceu. Pe unele le-am citit cu drag, iar pe altele le-am detestat.

Aceasta este prima problemă. Faptul că elevii nu au libertatea de a studia operele care le plac. Elevii nu sunt încurajați să exploreze programa actuală, ci sunt obligați să studieze doar operele clasice. Continue reading

Lavinia Băra: A citi vs a nu citi autori români contemporani

Știți deja că orice poveste trebuie să aibă un erou, dar și un personaj negativ. E evident faptul că atunci când punem mâna pe o carte avem anumite așteptări de la ea și de cele mai multe ori sperăm să ne prindă. Însă, atunci când vine vorba de autori români contemporani un bau-bau își poate face apariția încă din primele pagini. Fie că îl întâlnim întruchipat în personaj negativ, chiar și într-unul pozitiv, sau și mai rău, în toată povestea ni se întâmplă să privim cu scepticism titlul, coperta și mai ales numele autorului.

Poate de teama de a nu irosi prețiosul timp. Poate din zvonuri sau recenzii negative, poate pur și simplu pornim de la premisa greșită că autorii noștri nu pot… Continue reading

Stefan Stoica: Între Platon și Netflix&Chill în literatura românească

Ei bine, iată că de ziua patriei, cel mai citit dintre hateri (!!alertă de dublu sens!!) mi-a permis să îi scriu câteva rânduri pe minunatul său blog. Condiția, desigur, este să fie despre literatura neaoșă. Am cugetat puțin, că mult nu am reușit niciodată, până când am realizat că dacă blogul este al haterului cu fobie de nunți, tema să fie…IUBIREA!

 Dar nu orice iubire! Nu, am ales să vorbesc despre o mare constantă a literaturii românești: iubirea la intelectuali, la oamenii de geniu și la cum universul poeziei lor este eviscerat nemilos de atât de ispititorul element feminin. Continue reading

Issabela Cotelin: Sadoveanu, Creangă, Barbu – ultimii mohicani

Cine are anii mei știe cum se-nvăța literatura română-n școli pe vremuri. Limbajul de lemn n-a fost inventat de clasa muncitoare robotind în fabricile și uzinele patriei, nici de șantieriștii țării, ocupați și ei cu atâtea construcții mărețe, nici de țăranii colectivizați, ci tot de către o presupusă elită, pentru susținerea unui cult al personalității aferent orânduirii sociale respective.

Și, din cauza personalității care trebuia susținută printr-un cult ca să nu se dărâme ca un domino, acest limbaj de lemn s-a infiltrat și a rămas în școli cu deceniile.

Astfel că zeci de ani la rând orele de literatură au avut același tipic: câțiva scriitori de bază, caracterizarea personajelor acestora și comentariul operei respective. Continue reading

Adriana Popa: Cate ceva despre literatura romana

Buna. Am primit azi invitatie de la colegul Emil Calinescu de a scrie un articol pentru unul din blogurile sale si ma grabesc sa dau curs invitatiei.
Iata-ma asadar la masa de scris, cu agenda si intrebari pentru Emil. Nu e usor, pentru ca, desi am studiat Literele, nu pot spune ca sunt familiarizata cu autorii romani contemporani. Dar veti vedea, imi place sa fiu informata si ma voi documenta si pentru acest articol. Emil ne-a usurat procesul de creatie dandu-ne mura-n gura temele, idei. Asa ca nu facem mofturi.

Eu sunt  o cititoare impatimita, particip la un club de lectura , insa nu sunt pusa la punct cu literatura romana contemporana. Dar sa ne grabim, caci avem multe de vorbit, totusi.

Citim si aflam ca in noiembrie a avut  loc la Iasi Gala Scriitorii Anului. Organizatori: USR, da, Uniunea Scriitorilor , nu altceva , si Primaria municipiului Iasi. Am in fata lista cu premiile lunare din noiembrie 2018 pana acum. Proza, poezie, opera critica.

O sa va dezamagesc, nu sunt o critica.

Amfitrionul manifestarii este domnul Nicolae Manolescu.

Mai vad editurile ce publica autori romani: Tracus Arte, Brumar, Cartea Romaneasca, Polirom, Humanitas. Semnalez colectia Scriitori romani contemporani la Humanitas.

Citesc. Subiecte diverse, nume noi. Am observat un val de tineri scriitori. Se promoveaza literatura romana.

Singura carte citita din Colectie a fost Sindromul Stavroghin, Alina Pavelescu. O carte buna.

Acum incerc sa rememorez carti de literatura romana citite in timp. Prima care imi vine in minte e Simona Popescu. O fantastica pledoarie pentru poezie.

Si pentru ca a venit vorba de poezie, eu sunt o admiratoare a lui Claudiu Komartin, redactor-sef al revistei Poesis International.

Am fost si o cititoare a Ruxandrei Cesereanu.

O multime de nume noi, nemaiauzite 🙂 . Abia daca recunosc vreo doua nume.

Invatam impreuna. Cuvantul “poesis” nu exista in dictionar. In filozofie, se refera la aducerea la fiinta a ceva ce nu a existat inainte.

O sa vorbesc putin despre festivalurile de literatura. La care, spre rusinea mea, nu am participar pana acum. Cu parere de rau. Fusesem acceptata ca voluntar la FILIT. Un festival de talie europeana. Iata , scriitori merg la intalniri cu liceenii, foarte interesant.

Tot in noiembrie a avut loc SHORT, festival de proza scurta in librariile Carturesti din 5 orase.

Stiati ca la Iasi fiinteaza salonul de literatura Junimea? 😮 Ii puteti urmari activitatile pe Facebook.

Eu am mai citit Ioana Parvulescu, Marius Chivu, Mihai Maniutiu, Octavian Saiu, George Banu, Cristina Modreanu, in zona teatrului dupa cum vedeti 🙂 .

Ce am mai aflat? Ca se investeste in traduceri si in biblioteci romanesti pentru diaspora. Donez si eu de cate ori am ocazia. Scrieti si voi la noi@educab.org .

Si iac-asa, catinel-catinel, articolul pentru blogul lui Emil este gata.

Imi plac antologiile.

Si nu pot sa nu amintesc de o carte noua extrem de interesanta : Draga Virginia, scrisori catre Virginia Woolf.

“La 90 de ani de la publicarea eseului Virginiei Woolf, O cameră doar a ei, care vorbește despre scris, despre femei care scriu, despre spațiu personal, independență și explorare, cincisprezece scriitoare îi răspund autoarei britanice din propriile spații intime, descriindu-și libertățile și mediile de explorare și exprimare.

Dragă Virginia, strânge laolaltă perspective foarte diverse. Textele acestor prozatoare, poete, dramaturge, eseiste, unele debutante, altele adevărate repere literare, compun o hartă subiectivă, dar nu mai puțin edificatoare a ceea ce înseamnă a avea o voce sonoră și liberă.” ( sursa ) .

Am avut o scurta intrevedere cu Emil pe Messenger, am adaugat ultima parte si sunt gata sa ii trimit articolul.

Sa auzim de bine. Adica va astept observatiile. Un pic cam general, dar sper ca am dat niste informatii utile. Va imbratisez. Pa pa. Cititi romaneste! 🙂

Lavinia Chiranescu: Prejudecata, bat-o vina!

Să citești o carte poate părea o activitate simplă pentru oricare dintre noi dar adevărul este că avem de-a face cu un proces mult mai complex. Acesta își are începutul din momentul în care punem prima dată mâna pe o carte, îi auzim titlul sau îi citim autorul și se termină…când? Vă spun eu, nu se termină niciodată.

Articolul de față reprezintă o înglobare de idei referitoare la percepția noastră asupra unei cărți dar mai ales la modul în care privim o carte din momentul în care aflăm naționalitatea autorului. Impresia pe care mi-o lasă mediul online este aceea că în ultimii ani există o „bătălie” silențioasă între dorința autorilor români de a ieși la lumină și prejudecata cititorilor asupra acestora ca persoane, ca scriitori și mai ales ca origini. Continue reading

Corina Moisei-Dabija: Despre BINE în literatură

Despre Bine în literatură. Autorii basarabeni contemporani și aportul lor în transformarea scriiturii

 

Am gândit acest articol preț de câteva zile. În primul rând, pentru că sarcina în sine era extrem de dificilă. Urma să povestesc unui public nou despre autori din Basarabia și despre munca acestora. În mod ideal, articolul ar fi avut forma unei înșiruiri de autori mai mult sau mai puțin cunoscuți, dar am renunțat la acest format și am decis să scriu despre „Bine” în literatură. Da, ciudată și poate (ne)inspirată alegere, dar fiind tendința acută de a marginaliza binele și de a arunca mereu o doză nestăvilită de ură în on-line. Dar mi-o asum și scriu astăzi despre cei care formează o veritabilă pleiadă de autori basarabeni responsabili.

Și cum să nu îl pun în capul listei pe Igor Guzun, cel care a pus Binele în capul mesei, reamintindu-ne prin volumele sale „Vinil” și „Bine” ce înseamnă „Acasă” și cum să revenim la origini. Textele lui Igor Guzun au aromă de pâine coaptă pe spuza cuptorului, au mirosul îmbrățișărilor pe care mi le da bunica sau a ierbii proaspăt cosite. Cu „Iubi” cel mai nou volum de poezie, Igor Guzun redimensionează empatia, îi dă culoare și arată că dragostea poate fi o bomboană dulce cu măsură. Continue reading

Mihaida Meila: Radu Sergiu Ruba – o piatră nestemată

Fiecare lectură cu care rezonăm ne poartă pe cărări uimitoare, iar cuvintele atent meșteșugite de autor trezesc în noi dorința de a împărtăși bucuria descoperirii noului parfum literar. Scrierile cu care Radu Sergiu Ruba ni se înfățișează poartă amprenta simțului pierdut, a cărui amintire dăinuie de o jumătate de secol. Lustruite cu grijă, poveștile aflate de la Șeherezada copilăriei sale s-au transformat în fraze pline de nostalgie – o încântare pentru ochi și un balsam pentru suflet.

Este unul dintre acei oameni pe care viața i-a înzestrat cu demnitate, înțelepciune, umor și simplitate, dar mai presus de toate acestea, cu darul de a zugrăvi stările subtile ale sufletului. Radu Sergiu Ruba ne vrăjește cu abilitatea sa de a despica firul în patru, apoi în patruzecișipatru, descrierile sale având asupra noastră efectul unei plimbări printr-o pinacotecă. Continue reading

Catalina Popa: Pledoarie pentru limba română

Nu am fost niciodată adepta poveștilor patriotice, o singură dată am scris una pentru o ciocolată. Știu, nu sună bine, poate că nu a fost pentru ciocolată, a fost pentru centenar, era un fel de selecție de o sută de povești care se afișau la Muzeul Tricolorului. Oricum, am primit ciocolată, iar asta m-a făcut fericită. Ce am scris atunci? Nu am nicio idee. Sigur nu despre ciocolată, cum nu o să fac nici acum căci istoria acesteia începe acum mii de ani prin America de Sud, dacă era în România ar fi fost justificat, dar cel mult aș putea spune că ciocolata e bună și la noi, majoritatea importată, dar tot dulce.

Despre ce o să scriu totuși azi? Despre 1 decembrie? Nu chiar, ci voi mărturisi unul dintre cele mai ascunse secrete ale mele. Pregătit? Nu am citit niciodată o carte în engleză. Continue reading

« Older posts

© 2025 CitestE-MI-L

Theme by Anders NorenUp ↑